Am prieteni care tot fac colectii de poze, cu tot felul de pozitii si “articole” in mana, diferite ipostaze, unii chiar ridica si piciorul cand fac poze (cica nu-si dau seama)…

Digital vorbind…
Hai cu aparatul digital, hai cu telefonul cu o camera de N megapixeli; multi dintre noi folosim metodele digitale, le transferam pe comp, le pastram sau facem galerii pe Internet dar eu nu pot… Nu stiu, nu ma trage inima. Stiu ca era o vreme cand imi doream sa am si eu mai multe poze, nu mai tin minte anumite evenimente, diferite fete nu-mi mai sunt tiparite in minte. Femeia, pastreaza poze - revelion, zile de nastere, poze la scoala, colegi…

Iar “poza de avatar” e la moda… Am vazut la unii in calculator o gramada de programe de editat poze, unii nici nu stiau la ce folosesc in totalitate… Ei aveau nevoie dom’le ca poza facuta intr-o scara a blocului sa aiva rama si tot felul de ghidusii, ghirlande si alte neamuri dintr-astea.

Amaratul de mine are o camera web cu baterii, cred ca de fapt e un aparat, nu stiu cati megapixeli are… nu prea o folosesc. Am un telefon cu o camera de 2 megapixeli, mai fac cateva poze dar… le am acolo, nu stiu daca o sa le pun in comp, nu stiu daca o sa le pastrez… Nu ma omor nici sa-mi fac poze. Ma simt putin ciudat… De ce?

Cred ca singura poza la care chiar m-am chinuit oleaca (unde ma uitam, din ce pozitie sa ma fotografieze omul) … e cea pe care intentionam s-o folosesc la CV.

Tag-uri

Articole similare

Urmatorul articol:

Articolul anterior: