Am scris ieri despre atitudinea mea necunoscatoare fata de decese. Azi am fost la inmormantarea mamei dirigintei mele. La fel, nu stiam ce sa fac. Nu stiam ce-i corect si ce nu, faceam confuzie intre inmormantare si meditare cu lucrurile care trebuiesc facute de priveghi, da, eu sunt total pierdut.

Vedeam ca toata lumea era atenta la slujba, ascultau, unii mai aveau capurile aplecate, altii mai plangeau, 2 tabere parca (colectivul de elevi de o parte-i-am luat cea mai tare coroana de flori si… restul) si eu nu stiam la ce sa ma gandesc. Ma straduiam sa-mi imaginez cum sufletul femeii se duce intr-o lume mai buna dar mi-am dat seama ca nu mergea, nu puteam. Eu de fapt, incepeam sa ma gandesc la preotul si modul lui de a citi din Biblie, banuiesc, si faceam comparatie intre un profesor si un preot. De ce? Pentru ca eu urasc profesorii care citesc din manuale si astfel am constientizat de ce nu puteam sa fiu atent: nu-mi placea sa-l vad pe parinte citind din Sfanta Scriptura, nu trebuia sa fie mult mai… creativ, sincer? Sigur, poti zice ca citirea din Scriptura e traditia (poate asa o si fi) la o inmormantare, lege chiar dar in ciuda faptului ca s-a departat de Carte la un moment dat si-a inceput sa vorbeasca cu, cuvintele sale (moment pe care-l tot asteptam) despre viata femeii (educatoare, sotie, mama, bunica) dar tot mi s-a parut toata slujba comerciala. Spunea c-o cunostea de 8 ani, a fost o persoana iubitoare, devotata traditiei (pentru sotul ei care era mort de 7 ani parca, i-a facut saptamana trecuta slujba) si-atunci mi-a picat fisa: sa fim realisti, cunoaste familia de mult timp, la urmatoarea inmormantare la care preot o sa apeleze?

Am facut cateva lucruri care-mi mai erau familiare cat de cat, mersul pe jos, adunatul banilor, bomboanelor, coliva etc. In mare parte, mi-am conturat de fapt o imagine clara a unui preot: un preot are Volkswagen (si-ar lua BMW dar ar bate la ochi pentru ‘clientela’), are un mod aparte de superficialitate (transforma vocatia in job). Stiu preoti cu masini pe care omul de rand nu si le-ar permite iar la nunta finilor mei, eram de fata cand preotul a scris 2 milioane pe chitanta dar ne-a cerut 3 milioane. Eh… oricum, sunt de parere ca lucrurile astea nu sunt chiar noi in societatea asta.

Tag-uri

Articole similare

Urmatorul articol:

Articolul anterior: