De ce fumez? - o chestie psihologica
E o intrebare eterna parca, cred ca toata lumea si-a pus-o, daca nu, i-a fost pusa sau un nefumator s-a intrebat de ce oamenii fumeaza.

Fumatul este un obicei imprumutat, apoi are propria poveste
Mi-aduc aminte cum m-am apucat de fumat, cine m-a invatat sa fumez. Totul incepe dintr-o prostie. Mai prostesc este sa fii constient de asta. Da. Tin minte cum aproape ca m-am autofortat sa fumez. Era ceva intre curiozitate si ‘de vazul lumii’, deci, nici una dintre acestea.
Ce-mi face rau acum?
Vezi, eu nu prea ma gandesc la consecintele negative fizice, de fapt pe mine ma chinuie acum faptul ca mi-am dat seama ca filmele m-au motivat sa fumez. Da, filmele. Mie-mi place sa vad in filme cum oamenii fumeaza, fara nici un gand de consecinta a raului pe care tigarile il fac, ceva in genul “Fumez … si?”, unde punctele astea de suspensie par sa fie o infinitate de argumente de ce-ului, doar ca personajul care fumeaza parca e prea satul sa-ti mai explice. De-aia imi place mie sa fumez. Da, pentru ca simt ca am punctele alea de suspensie in cap, imi confera un oarecum mister. Stiu ca e ciudat… stiu. Cum adica “Hollywood-ul te motiveaza sa fumezi? E o prostie! Totul tine de vointa!” ? Cred c-am auzit asta de n ori, cu vointa. Se schimba lucrurile, sa stii. Mintea mea, nu percepe faptul ca e doar de vointa. E cate putin din fiecare…
Fumatul e un obicei imprumutat iar noi il amplificam, cel putin asta am si tot facut eu. L-am amplificat. Se stie ca o treaba gresita = tigari - stii, atunci cand nu-ti iese ceva, fumezi. Daca nu esti fumator, sigur ai vazut asta la fumatori.





Nici un comentariu - comenteaza sau Ping-uieste